Stăteam și mă gândeam zilele trecute la copilărie și la momentele de bucurie care au rămas frumos întipărite în sufletul meu. Am încercat să-mi amintesc nu doar sărbătorile de iarnă care mi-au adus probabil cele mai multe sentimente de fericire datorită atmosferei festive, a cadourilor și a momentelor de reuniune familială, ci și de gesturile sau obiceiurile de peste ani care chiar și acum, mă mai fac să zâmbesc.
Un amalgam de imagini mi-a trecut prin fața ochilor, iar arome de vată de zahăr și nuci verzi mi-au bucurat din nou simțurile, doar gândindu-mă la ele.
Am amintiri foarte prețioase legate de bunici și de străbunica pe care am avut norocul să o reîntâlnesc an de an până la intrarea la facultate, de vacanțe libere cu multă veselie, de animale dragi și iubitoare care abia așteptau să revin acasă, dar și de mici lucruri materiale, adevărate comori pentru un copil.
Nu știu câți dintre voi, cei care citiți acum, vă mai amintiți de exemplu de perioada gădiniței (dacă ați fost) dar eu păstrez cu mine câteva amintiri dragi, pe care probabil le-am adus mai ușor la suprafață pentru că fetița cea mare a inceput anul acesta să meargă și ea.
Zumzetul de dimineață care inunda modesta încăpere unde aveam băncuțele pe care ne schimbam și cuierul pentru sacii manual personalizați cu numele nostru de către vreo bunică pricepută, semnele de carte pe care educatoarea ne ajuta să le confecționăm și să le dăruim mamelor de 8 Martie (a mea încă mai are unul într-o carte de bucate), funda din păr, ciorapii albi și rochițele apretate, cântelele clasice pe care copiii nostri acum le aud prima dată pe YouTube, serbările din curtea cu cireși și da…poveștile!
Luminile se stingeau, perdelele se trăgeau, iar micuța încăpere cu băncuțe, devenea dintr-o dată un loc special!
Proiectorul cu diapozitive transforma totul intr-un simpatic cinematograf improvizat, unde poveștile prindeau viața, iar noi fabricam amintiri de neuitat sub atenta intonație a educatoarei, care ne prezenta scenele ca un adevărat narator.
De curând am descoperit cu o mare, mare bucurie, Lanterna cu diapozitive nostalgice și putem să-i zicem fără modestie că este varianta modernă și mai ușor de utilizat a vechiului aparat magic din copilărie.
Seara, înainte de culcare, fetele sunt numai ochi și urechi atunci când le arăt ce am ascuns sub pernă. Se liniștesc instant și își pregătesc întrebarile care mai de care mai caraghioase pentru fiecare imagine ce urmează să o proiectez.
Oare o fi iepurașul? Da…poate totuși în seara asta este povestea cu ursulețul și Shophie, speră cea mare…
Cea mică, abia a împlinit doi ani dar este dornică să învețe cât mai mult de la surioara ei, așa că totul devine foarte interactiv, ca apoi, după vreo zece, cinsprezece minute să ajungă liniștite să-și continue poveștile în lumea viselor.
De când am descoperit acest accesoriu fermecat, chiar sunt tare fericită pentru că ele își dezvoltă imaginația și vocabularul, își creează amintiri frumoase, iar eu petrec încă puțin timp special alături de ele, amintindu-mi cu drag și de copilăria mea.
În curând o să testăm și Ochelarii Dream viewer cu diapozitive nostalgice și promit să vă povestesc și despre ei.
Dacă voi deja aveți lanterna sau ochelarii, vă rugăm să ne spuneți povestea voastră.
Notă: Ne mândrim că majoritatea produselor, cărților, materialelor educative pe care vi le punem la dispoziție sunt testate de noi sau de persoane de încredere, achiziționate după recenzii din diverse surse credibile sau aduse la cererea părinților.
Suntem tare bucuroși că ați citit până aici și vă mulțumim, transmitându-vă că părerea voastră este foarte, foarte importantă pentru noi și ajută în același timp și alți părinți, în special pe cei aflați la început de drum într-o anumită etapă.
Vă așteptăm cu drag să împărtășiți cu noi și despre noi, aici: www.bebelind.ro și https://www.facebook.com/bebelind.ro/ , iar pe Instagram ne găsiți ca bebelind.ro
Articol scris de Irina M., mama fetițelor Bebelind și Business Owner Bebelind